Când aprindem o țigară și inhalăm fumul, organismul nostru este supus unei serii de reacții chimice și fiziologice complexe. Dar ce se întâmplă mai departe? Ce se întâmplă în organism când fumezi? Aflăm toate acestea dintr-un interviu cu Beatrice Mahler, Manager al Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta

Ce se întâmplă în organism când fumezi?

Fumul de ţigară conține peste 7.000 de substanțe chimice, dintre care multe sunt toxice și cel puțin 70 sunt cunoscute ca fiind cancerigene. Nicotina, principalul ingredient activ, este absorbită rapid prin plămâni și ajunge în sânge, atingând creierul în doar câteva secunde.

Pe măsură ce substanţele conţinute de fumul de țigară continuă să circule prin corp, se produc multiple efecte nocive.

<<E normal, tuşesc pentru că fumez”>> Nu!

Să ne imaginăm aparatul respirator ca un covor, care are nişte perişori foarte fini. Fiecare ţigară blochează activitatea acelor perişori timp de 30 de minute.

Toţi poluanţii pe care îi inhalăm intră în plămânul nostru, şi pentru că noi blocăm mecanismul de curăţenie din plămâni, poluanţii rămân acolo.

Peste noapte, când perişorii în sfârşit se trezesc, pentru că persoana nu mai fumează, îşi reiau activitatea şi duc către gât toate particulele care au fost inhalate.

Se trezeşte fumătorul dimineaţa şi tuşeşte, şi scuipă. Şi îşi spune <<E normal, tuşesc pentru că fumez”>>.

Nu! Tuşeşti pentru că ţi-ai blocat mecanismele de apărare, iar noaptea plămânul tău a reuşit să facă curat, fără ca tu să intervii şi să îi blochezi acest drept.
Şi atunci, ce face primul lucru? Îşi aprinde ţigara. Pentru că se linişteşte, blocând din nou dreptul de a se curăţa.

Ce sunt bulele de emfizem

Acest lucru se întâmplă la nivelul căilor aeriene. Avem însă şi acei săculeţi (NR: alveolele pulmonare).
Acei săculeţi, dacă i-am întinde pe o suprafaţă, ar fi cât suprafaţa unui teren de fotbal. Cam atât de mare este plămânul nostru.
Fiecare fumător trebuie să-şi imagineze că, în loc să stingă ţigara în scrumieră, o stinge pe „terenul de fotbal”. Şi pune ţigară lângă ţigară, lângă ţigară, şi trebuie să-şi închipuie într-o viaţă, câte tigări a stins pe plămânii săi.

Acea zonă care este „arsă” de ţigară în plămân, se transformă în bulă de emfizem. Acestea sunt bulele de emfizem: spaţiu unde a dispărut ţesutul pulmonar şi a rămas aer. Acel ţesut nu mai este funcţional.

Practic, vedem că fumătorii, după ani de fumat, ajung să aibă toracele acela în butoi, aşa se numeşte, un torace foarte mare, care se vede că nu este de la masa musculară. Acesta e plin cu aer, dar ei (NR: fumătorii) nu pot să respire.
Practic, distruge elasticitatea, plămânul devine rigid, este foarte mare şi foarte imobil. Nu mai are fibre elastice, ca să se întindă.

Acolo unde substanţele din ţigări ajung apare inflamaţia

Asta este la nivel pulmonar. Acum, fumatul acţionează şi mai departe, pentru că din alveole intră în vasele de sânge.
Pentru orice este străin, organismul declanşează o reacţie inflamatorie.
Din loc în loc, se activează inflamaţia, acolo unde particulele respective ajung, de regulă în vasele foarte mici.
Odată cu declanşarea inflamaţiei, organismul declanşează şi procesul de vindecare, iar vindecarea se face prin fibroză.
Nu se poate vindeca altfel organismul: oriunde ne tăiem, rămâne o cicatrice.
La fel se întâmplă şi în vasele de sânge. Ele sunt multe, sunt mici şi dacă fumăm o perioadă scurtă de timp se compensează.
Dar vedem asta la ten. Tinerii pot observa, mai ales cei care au fost fumători, chiar dacă nu pentru mult timp, că la o persoană care s-a lăsat de fumat, vasele mici de sânge se deschid, tenul devine luminos.
La o persoană fumătoare tenul e mai pământiu, pentru că vasele de sânge se închid: ai reacţie inflamatorie, ai coagulare, pentru că organismul răspunde, nu-i convine.

(…)

Apoi avem senzaţia de placere. Sinteza de hormoni şi substanţe care produc plăcere şi aduc starea de relaxare practic te păcăleşte. Creierului îi este bine, simte plăcere, dar organismului nu îi este bine.

De foarte multe ori facem lucrurile fără să gândim. Ce nu ne doare, nu ne afectează. Din acest motiv cancerul pulmonar este diagnosticat foarte tardiv. Plâmânul nu are receptor de durere.

(…)

Ţigara poate cauza cancere şi de altă natură decât pulmonare

O persoană fumătoare care are de trecut printr-o intervenţie chirurgicală, trebuie să renunţe la fumat cu câteva zile înainte, dacă vrea să aibă o coagulare eficientă. Sângele nu se mai coagulează la fel de bine, tocmai pentru că vasele sunt afectate.
Iar prin aceste vase de sânge, substanţele toxice din ţigară ajung în tot organismul. De aceea apar cancerul de buză, cancerul de limbă, cancerul de vezică.
Orice atinge ţigara, fie prin contact direct, fie prin sânge, poate duce la apariţia unui cancer care să aibă legătură cu fumatul.

Povestea mea poate să impresioneze un adult, care se uită la a doua parte a vieţii lui şi îşi dă seama că trebuie să se pregătească să nu ajungă dependent de cineva.
Cu siguranţă însă povestea asta nu are ecou în mintea unui tânăr, care consideră că viaţa e foarte lungă{…}
Aici singurele instrumente pe care le avem ţin de aspectul estetic, de faptul că fumatul nu e cool şi nici nu te face mai mare.
Eşti la fel de mic dacă fumezi, poate chiar mai mic, că eşti dependent de ceva. Nu mai eşti tu pe picioarele tale cu mintea ta, ci eşti dependent de ţigară.

În scanările făcute creierului cu aceste adicţii se vede clar: devii mai prost de la an la an, atât cu consumul de tutun, dar mai ales în cazul consumului de alcool.

Da, pentru că vasele de sânge se distrug, se închid pur şi simplu.
Ai două elemente care permit creierului să funcţioneze: glucoza şi oxigenul. Glucoză nu ai foarte multă, pentru că nu ai vase care să o ducă la creier, şi atunci creierul se adaptează la noua structură vasculară. Creierul se reduce şi apare demenţa.

Vapingul este mai puţin nociv?

În ceea ce priveşte vaping-ul, există această controversă: E ok, pentru că în comparaţie cu fumatul tradiţional e mai puţin nociv.

Este doar marketing. În acest moment ştim că în zona acută, deci utilizarea de scurtă durată, vapatul şi utilizarea acestor ţigări cu tutun încălzit produc nişte reacţii alergice la nivelul plămânului, ceea ce nu am văzut la ţigara clasică.
Nu avem încă efectele pe termen lung, la 20 de ani. Acestea lipsesc, dar vor veni şi ele, au nevoie de proba timpului.

Cum convingi un om să se lase de fumat?

Nu poţi să-l convingi. Poţi doar să-l întrebi. Şi nici nu este etic.

Întrebarea pe care o pun este „Vreţi să vă lăsaţi de fumat?”. Dacă el spune nu, îi spun „Sunt aici pentru dumneavoastră dacă vreodată o să hotărâţi să vă lăsaţi de fumat.”