În acest episod Starea Sănătăţii, ne propunem să vă arătăm cât de strânsă este legătura dintre performanţele şcolare ale copiilor şi mişcare. Activitatea fizică a celor mici este deseori pusă în plan secund, prioritare fiind rezultatele şcolare academice pentru cei mai mulţi dintre părinţi.

A ignora însă mişcarea şi exerciţiile fizice este nu doar în detrimentul stării de sănătate a copilului, ci şi a performanţelor lui şcolare.

Rezultatele la testele PISA, corelate cu numărul orelor de sport

În luna decembrie a anului 2013, Suedia a avut unele dintre cele mai slabe rezultate în raport cu anii anteriori la testele PISA, cele care evaluează performanţele elevilor de 15 ani.

Totodată, un raport al Comisiei Europene arată că în 2013, deci în acel an cu rezultate foarte slabe pentru elevii din Suedia, țara se afla pe ultimele locuri în ceea ce privește numărul de ore de educație fizică la școală.

Ulterior acestor scăderi, în anul 2017, guvernul suedez a luat decizia de a creşte numărul de ore de educaţie fizică. Ca o consecinţă a acestei schimbări sau nu, rezultatele la testele PISA înregistrate în anii următori au beneficiat de o îmbunătăţire considerabilă. Acestă corelare ar putea reprezenta baza pentru noi cercetări, care să aducă lumină asupra acestui subiect şi să ne determine, poate, să punem un la fel de mare preţ pe activitatea fizică a copiilor noştri, nu doar pe rezultatele lor şcolare.

Însă oricum ar sta lucrurile în acest caz specific din Suedia, există deja de mult timp dovezi care arată că, în general, mai multă educație fizică la școală înseamnă rezultate mai bune la matematică. Despre o parte dintre aceste dovezi povestește şi Anders Hansen, medic primar psihiatru din Suedia, în cartea Creierul puternic. 

Iar concluziile acestor studii arată că, în mod surprinzător, organul care pare să beneficieze cel mai mult de pe urma exercițiilor fizice este creierul. 

Mişcarea îmbunătăţeşte performanţele şcolare – Multiple cercetări indică spre aceleaşi rezultate

Hansen povestește în carte despre un experiment în care două clase de școală primară au introdus educația fizică în orar în fiecare zi. Iar o a treia clasă, adică grupul de control, făcea educație fizică doar de două ori pe săptămână, așa cum apărea educația fizică în mod normal în orar. În afară de educație fizică, toate cele trei clase aveau caracteristici similare: copiii locuiau în aceeași zonă, studiau aceleași materii, la aceeași școală.

În plus faţă de notele mai mari la sport, aceiași elevi din experiment, cei ce au făcut zilnic activitate fizică la școală, au avut rezultate mai bune și la matematică, dar și la suedeză și la engleză. 

Aceste rezultate au fost obţinute fără ca acei copii să beneficieze de lecții suplimentare la aceste materii. Efectele s-au întins și în anii următori. Mulți dintre copiii care participaseră la experiment în clasele cu ore de educație fizică în fiecare zi au terminat clasa a nouă fără nicio corigență.

Într-un alt caz, într-un experiment din Statele Unite, la care au participat 250 de elevi din clasele a treia și a cincea, au fost analizate condiția fizică, forța musculară, agilitatea, dar și performanțele școlare. 

Cu cât forma fizică a elevilor era mai bună, cu atât mai bune erau rezultatele la matematică și la înțelegerea lecturii. La fel, într-un alt experiment din State, unul și mai mare, cu peste 10.000 de elevi, cei ce aveau o condiție fizică mai bună au obținut cele mai bune rezultate la testele de matematică și de limba engleză. 

Care este explicaţia? De ce sportul ridică performanţele şcolare?

Explicația pe care o oferă Hansen în carte este foarte simplă: copiii care fac sport au o memorie mai bună. Exercițiile fizice duc la creșterea hipocampului, care este centrul memoriei. 

Creierii unor copii examinați la RMN au arătat că cei ce aveau o formă fizică mai bună aveau și hipocampul mai mare.

Totuşi, simpla mărire a creierului nu duce către un nivel de inteligenţă mai mare. Ceea ce contează, de fapt, este legătura dintre diferite zone ale creierului. Iar activitatea fizică poate îmbunătăți legătura asta, la fel cum se întâmplă și când înveți să cânți la un instrument.

Creierul uman poate fi împărțit în materie cenușie și materie albă. Materia cenușie este partea exterioară a creierului. În această zonă are loc procesarea de informații, acolo se stochează amintiri.

.Materia albă se află sub materia cenușie și se asigură că transmite informații între diferite părți ale creierului. Metaforic vorbind, materia albă poate fi asemănată cu niște fire care transportă semnale între mai multe calculatoare, în timp ce materia cenușie reprezintă calculatoarele.
Aceste două regiuni din creier sunt dependente una de cealaltă. Desigur, materia cenușie face munca grea, cum ziceam mai devreme, dar fără “firele” care să transmită informații, “calculatoarele” nu ar avea ce să proceseze. 

Copiii care fac cu regularitate exerciții fizice își întăresc nu doar “firele” care transmit informații, ci și capacitatea de procesare a “calculatoarelor”. Transferul de informații funcționează mai bine în cazul acelor copii care sunt activi fizic.  

De ce mişcarea îmbunătăţeşte aceste legături?

Totuşi, care să fie explicaţia pentru care se întăresc firele acestea atunci când ne mișcăm?

De ce procesăm mai bine informații atunci când suntem activi? 

O posibilă explicație este următoarea: pentru omenire, mișcarea a însemnat dintotdeauna mutarea în locuri noi. Timp de milioane de ani, oamenii au avut nevoie să se deplaseze pentru a găsi hrană, pentru a studia împrejurimile și pentru a supraviețui. 

Mișcarea, deci, a stat la baza supraviețuirii speciei noastre. Posibilitatea asta de a sta pe loc și de a comanda de mâncare este foarte nouă, în istoria oamenilor. 

Gândindu-ne la cum trăiau strămoșii noștri, ni se pare că nu avem nimic în comun cu oamenii din trecut, cu vânătorii și culegătorii. La nivel biologic însă, organismele nu se pot schimba atât de repede.

Poate părea o eternitate, dar, la nivel biologic, nu ne-am schimbat aproape deloc în ultimii 10.000, de când „ne-a domesticit grâul”, cum spune Harari în Sapiens

Fuga de pericole sau descoperirea unui loc nou în care să trăiască le-a sporit strămoșilor noștri șansele de supraviețuire. Când găseau hrană, era important să se concentreze. Când urmăreau un animal în savană, era important să aibă toată atenția acolo, să reacționeze la fiecare stimul.

Așadar, faptul de a sta pe loc, de a te uita într-un ecran, ar putea fi interpretat de creier ca fiind o lipsă de experiențe noi. Semnalele pe care creierul le primește îi dau de înțeles că nu există niciun motiv să se pună prea mult în funcțiune.

Cât sport este necesar pentru a vedea rezultatele?

Studiile invocate de Hansen în cartea Creierul puternic arată că e suficientă chiar și o singură sesiune de antrenament, pentru ca rezultatele să apară.

Copiii care sunt activi fizic timp de 20 de minute, o singură dată, își îmbunătățesc semnificativ înțelegerea unei lecturi care urmează imediat după antrenament. 

Mişcarea reduce şi stresul, în rândul celor mici

Pe lângă rezultatele îmbunătăţite la învăţătură, mai există un beneficiu: copiii activi sunt mai puțini sensibili la stres.

Într-un experiment din Finlanda, la care au participat peste 200 de copii, cercetătorii au analizat legătura dintre răspunsul lor la stres și nivelul activității fizice. 

Copiii au primit niște pedometre, dispozitive care înregistrează numărul de pași, iar răspunsul la stres a fost analizat în timpul unor întâmplări cu care s-ar putea întâlni niște copii în viața de zi cu zi: au fost puși să numere sub presiunea timpului sau să țină prezentări în fața celorlalți colegi. 

Rezultatele cercetării au arătat că acei copii care făceau mulți pași în fiecare zi erau și cei care reacționau cel mai bine la stres. Iar asta s-a văzut nu doar în reacția lor calmă, ci și în nivelul cortizolului, hormonul stresului, care ne face atât de mult rău, pentru că-l stimulăm în exces prin activitatea noastră zilnică.

Cum scade activitatea fizică nivelul de stres?

Atunci când facem activități fizice care ne cresc pulsul, corpul nostru învață că o creștere bruscă a ritmului cardiac nu e întotdeauna un semnal de pericol. Din contră, e un lucru bun, duce la ceva pozitiv.

Statul în bancă cu orele, opus nevoii copilului de a se mişca

Un alt aspect, în care chiar părinţii şi profesorii ar putea face o diferenţă, este cel al statului în bancă ore în şir, în condiţiile în care se recomandă să nu se stea în şezut pentru perioade mai lungi de 30 de minute.

În timpul orelor chiar, copiilor ar trebui să li se poată permite să se ridice, să stea mai des în picioare. Deşi în trecut era privită ca o formă de pedeapsă, în fapt, statul în picioare este chiar benefic, ne spune Anders Hansen.

Există inclusiv studii ce arată că acei copii care nu trebuie să stea tot timpul în bancă se concentrează mai bine și învață mai bine, pentru că au o activitate crescută în lobul frontal și deci, o mai bună memorie de lucru. 

Acest lucru este valabil și în cazul adulților care au muncă de birou și folosesc „standing desks”, adică acele birouri la care pot sta în picioare.

În final, câteva concluzii:

1. Mişcarea, sportul, “bătutul mingei” nu sunt pierdere de timp. Aceste activităţi nu doar că vor îmbunătăţi sau menţine starea de sănătate a copiilor voştri, dar aveţi toate şansele să vedeţi şi rezultate mai bune la învăţătură.
2. Lăsaţi copiii să alerge. “Stai cuminte, că transpiri” sau “nu mai alerga‘ ar trebui să vă iasă din vocabular.
3. Nu vă mai scutiţi copiii de la educaţie fizică, dacă nu au cu adevărat probleme de sănătate. Orele de matematică şi de meditaţii în plus pe săptămână nu-l vor face pe copil neapărat mai deştept, dar lipsa acelor ore de educaţie fizică cu siguranţă îl vor face mai puţin sănătos.

---

Image by freepik